Arhive etichetă: zone folclorice

Costume populare din Moldova

Specificul principal al costumului popular din zona Moldova este dat de păstrarea unui număr mare de elemente străvechi. În comparaţie cu alte zone folclorice ale României, formele arhaice de port s-au conservat aici în mare măsură. La acest aspect au contribuit izolarea geografică a zonei, puţinele căi de comunicaţie, dar şi existenţa unui patriotism local dezvoltat, manifestat de oamenii acestor locuri.

haine traditionale bromaniaCostumul popular femeiesc din zona Moldova are o structură unitară, fiind format din cămaşă tradițională (ie), poale, catrinţă, brâu şi bârneaţă, pieptar sau bundiţă, opinci, traistă, batic înflorat şi podoabe.

Ia populară (cămaşa) este încreţită şi are mâneca croită din gât. Căutând să-şi împodobească într-un mod cât mai deosebit şi personal cămaşa, femeile din Moldova au creat un impresionant număr de modele, dar respectând totodată repartiţia acestora pe cămaşa populară, brodată pe piept și pe mâneci. Pe pieptul cămăşii şi pe spate sunt cusute decoruri simple, în formă de şiruri verticale. Culorile cele mai des folosite sunt: albul – culoarea curăţeniei şi a nevinovăţiei, roşul – culoarea vieţii şi a bucuriei, verdele – culoarea naturii, negrul – culoarea întunericului.

camasa femei romania

Altiţa reprezintă decorul din partea de sus a mânecii, în formă dreptunghiulară şi dimensiuni variabile, lucrat în întregime cu ornamente compacte. Pentru a sublinia altiţa şi a separa cele două ornamente de bază ale mânecii, s-a realizat încreţul evidenţiat prin diferite tehnici de lucru, motive ornamentale sau culori. O parte din mânecă este ocupată de râuri –şiruri de ornamente cu dispunere oblică sau dreaptă.

Poala este o continuitate a cămăşii. Ea este albă, iar în partea de jos, de jur împrejur are un ornament asemănător celui de pe cămaşă.

Catrinţa este una din cele mai simple piese de port, formată dintr-o ţesătură dreaptă, dreptunghiulară, de culoare închisă, cu care femeia îşi înfăşoară trupul de la brâu în jos, suprapunând capetele în faţă. Catrinţa are variante locale: catrinţa neagră, catrinţa pestriţă, catrinţa cu vrâste sau catrinţa cu flori.

Brâul în zona Moldovei este ţesut. Brâul este folosit la fixarea cămăşilor şi bârneţelor, pentru susţinerea catrinţelor. Brâul este o ţesătură lungă de circa 2 metri, cu o lăţime de 8 – 12 centimetri, care se înfăşoară de 2 – 3 ori pe după mijloc. Bârneţele sunt mai lungi (de 3 metri) şi mai înguste (de 3 – 5 centimetri) şi au un pronunţat rol decorativ.

Încălţămintea caracteristică costumului popular din zona Moldovei este opinca.

opinci ansambluri folclorice

Ilicul sau bundița înflorată este făcută din material textil (cu fir de lână) sau din două piei de miel, încheiată cu “bunghi” într-o parte sau pe umăr. Motivele ornamentale cusute pe cojoacele de sărbătoare sunt foarte variate. Cele mai vechi sunt motivele abstracte: linia dreaptă, linia subţire (şănătău) şi cea groasă (găitan) erau folosite la conturarea registrelor ornamentale, semicercul, numit potcoavă, rombul, etc. Legate de cultul Soarelui sunt motivele solare foarte răspândite pe pieptarele vechi din această zonă. Cel mai mult au fost cusute pe pieptare motive ca: ruja (floarea, înscrisă în cerc cu şapte sau zece petale; ea este însoţită de crenguţe cu frunze, ilustrând străvechiul motiv al pomului vieţii), bobocul (cu forme diferite de la cel închis până la floare), panseaua, frunza (motiv prezent pe toate piesele cojocăreşti de sărbătoare, înconjurând florile sau fiind individualizate la colţurile de pe piepţi), strugurelul.

Prin armonia şi bogăţia ornamentală şi cromatică, dar şi prin măiestria execuţiei, bundiţele înflorate reprezintă cele mai preţioase piese de podoabă ale costumului popular.

vesta ilic traditional

Traista, deşi nu este o componentă propriu-zisă a costumului popular, este totuşi socotită piesă de port, întrebuinţată atât de femei, cât şi de bărbaţi. Are formă de sac de dimensiuni variabile, cu baieră pentru agăţat.

Particularităţile locale sau individuale se evidenţiază la costumul popular de sărbătoare, într-o bogăţie de forme şi variante decorative. Pe lângă cercei, mărgele şi inele, în Moldova se mai poartă ca podoabă de sărbători flori şi panglici în păr.

Costumul popular bărbătesc este mai sobru decât cel al femeilor. Caracteristica principală constă în păstrarea formelor străvechi pentru toate componentele sale.

Cămaşa tradițională bărbătească este de două tipuri: cămeşoiul sau cămaşa cu fustă.

ansamblu folcloric

Cămeşoiul este lung până la genunchi şi folosit mai mult de bătrâni. El este despicat la gât, are guler şi este foarte puţin decorat în negru şi roşu.

Cămaşa cu fustă este mai scurtă, iar fusta este separată şi foarte creaţă. Ca şi la cămăşile femeieşti, decorul este dispus în registre, pe zone riguros stabilite şi compus din sisteme ornamentale, între care motivele abstracte sunt dominante, fiind brodate cu multă pricepere într-o cromatică sobră: negru, negru cu galben, maron cu verde, albastru cu galben şi cu mărgele închise la culoare.

Iţarii reprezintă piesa de îmbrăcăminte specifică pentru bărbaţi, de o mare simplitate. Ei sunt lucraţi din postav şi au diferite lungimi. Sunt încreţiţi pe picior. În brâu sunt strânşi cu o sfoară.

Cingătorile specifice costumului popular bărbătesc, sunt brâiele, bârneţele şi curelele.

Brâiele sunt mai late (10 – 30 centimetri) şi mai lungi (peste 2 metri) decât cele femeieşti şi au diferite culori. Ele se poartă peste cămaşă şi se fixează cu bârneţe sau curele. Cingătorile de lungimea taliei se lucrează din piele de vită cu ornamente ştanţate, ţesute cu fâşii din piele, diferit colorate sau cu ţinte originale.

Sumanul este lung sau scurt. El se lucrează cu clini la poale, cu o pavă mare sub braţ şi guler îngust sau mai lat. Acestea sunt realizate din pănură cafenie, cusute cu sărad negru, dispus în benzi în formă de “zgărdiţe”, repartizate pe liniile de îmbinare a părţilor, pe margini şi guler. Opincile, traista şi bondiţa sunt asemănătoare cu cele din portul femeiesc.

Zonele folclorice din România

costume populare moldova

Teritoriul României a fost împărțit de-a lungul timpului în numeroase zone folclorice, în funcție de regiuni, văi ale râurilor mai importante, județe sau subregiuni ale unui județ. Acest sistem de diviziuni,  evidențiază multitudinea de obiceiuri, tradiții, datini care, însumate, relevă identitatea românilor, existența lor străveche.

Principalele zone folclorice românești sunt: Moldova, Bucovina, Muntenia, Oltenia, Banat, Crișana, Transilvania, Maramureș, Dobrogea, care sunt, la rândul lor, subdivizate în zone mai mici, delimitate de un grad mai mare de particularitate în ceea ce privește producțiile folclorice.

Bibliografie:

Doagă Aurelia, Ii şi cămăşi româneşti, Editura Tehnică, Bucureşti,1969

Pintilescu Ana: Modele de cusături româneşti, Editura Tehnică, Bucureşti, 1977

Bobu Florescu Florea, Portul Popular din Moldova de Nord, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1970