Ia tradițională românească este unul dintre cele mai reprezentative modele ce caracterizează, din punct de vedere istoric, poporul român.

Portul național reprezintă o formă importantă de  cultură a unui popor, pe baza lui realizându-se cercetări legate de geneza istorică şi etapele principale de evoluţie, formele contemporane şi aria de răspândire, precum și originalitatea în raport cu portul altor popoare.

Şi în prezent portul popular are aceeași structură pe tot teritoriul României, dar se deosebește de la o regiune la alta prin amănunte cum ar fi forma, croiala și culorile folosite preponderent. Totodată, costumul popular se diferenţiază în funcţie de ocazii festive, vârstă, anotimp şi sex, adaptându-se ocupaţiilor specifice fiecărei zone.

Pornind de la materiile prime produse în gospodăriile ţăranilor, portul popular românesc a dovedit şi confirmat măiestria ţăranului român, în brodarea şi ornarea ţesăturilor, dar şi în obţinerea culorilor vegetale.

Cu răbdare, pricepere şi simţ artistic, femeile au creat haine ce îşi păstrează spectaculozitatea şi în prezent, ia populară românească fiind model de inspiraţie pentru marii creatori de modă, obiectul de vestimentaţie fiind purtat de personalităţi internaţionale, ce activează  în domenii diverse.

În îndelungatul proces de evoluţie al costumului popular românesc s-au înregistrat progrese mai mult în înfrumuseţarea pieselor de bază, decât în perfecţionarea sau îmbunătăţirea croielii. Piesa de bază a fost cămaşa pentru bărbaţi si vestita ie pentru femei.

În evoluţia portului popular românesc se evidenţiază trei etape principale:

În prima etapă portul românesc s-a individualizat în raport cu cel al popoarelor vecine şi s-a diferenţiat în funcţie de zonă. Cromatica s-a diversificat local pe categorii de vârstă şi zone geografice, prin preferinţele pentru anumite tehnici, motive specifice etc.

Cea de a doua etapă a fost influenţată de zona orăşenească. Materialele industriale au înlocuit textilele casnice, piesele tradiţionale au fost înlocuite în portul zilnic şi mai apoi în portul de sărbătoare.

În cea de a treia etapă, contemporană, costumul popular nu se mai foloseşte în mod regulat sau la treburile agricole. Si totuși, național si tradițional, modern și străvechi, ia populară este purtată oricând cu eleganță la ținute de zi, în situații ce valorifică tradiţiile artistice sau la diferite evenimente şi sărbători.